Scrisoare către un tânăr calugăr

„Într-un extraordinar text al poetului francez Henri Michaux – am dat de el de curând – este vorba de un candidat la călugărie care-i mărturisește starețului (abatelui) mănăstirii unde ar dori să fie primit:
Să știți, părinte, că nu am nici credință, nici lumină, nici esență, nici încredere în mine și nici nu cred că pot să-mi fiu mie însumi de ajutor și cu atât mai puțin altora. Nu am nimic.

Răspunde starețul:

Ce-are a face! Nu ai credință, însă, dând-o altora o vei avea. Căutând-o pentru altul, o vei dobândi. Pe fratele acesta, pe aproapele tău, trebuie să-l ajuți cu ceea ce nu ai. Nu din prisosul, nu din puținul tău, ci din neavutul tău. Dăruind altuia ceea ce nu ai – credința, lumina, încrederea, speranța – le vei dobândi pentru tine.

Trebuie sa-l ajuți cu ceea ce nu ai.
Dând ce nu ai, dobândești și tu ceea ce ai dat altuia.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ceea ce spune Michaux ne lămurește, poate, mai în adâncime, textul referitor la înfricoșata Judecată. Dai de băut însetatului apa pe care poate nu o ai nici tu, dai de mâncare înfometatului hrana care ție-ți lipsește, îmbraci pe cel gol cu îmbrăcămintea după care jinduiești și tu.

Nu-i acesta secretul vieții călugărești?

Iată paradoxul creștin în toată plinătatea, puterea și splendoarea lui. Iată ce ne cere Hristos: ce pare absolut imposibil! Să dai ceea ce nu ai! Dar iată și făgăduința nebună, răscolitoare, cutremurătoare: dând ceea ce nu ai, dobândești, tu, ceea ce ai dat din golul ființei tale. Darul suprafiresc făcut altuia se reflectă asupra-ți și te plinește pe tine, te înavuțește, te preface, te încreștinează.

Desigur! Nici că se putea altfel! Cum oare am fost atât de orb și de neghiob încât să-mi închipui că Hristos ne cere să dăm ce avem mult sau puțin! Mare scofală! Altceva ne cere, imposibilul: să dăm ce nu avem. Cum și EL, Dumnezeu fiind, ne-a dăruit moartea Sa de om muritor.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Să piară din noi orice frică, nesiguranță, deznădejde: călugărul e chemat să dea altora credința și lumina, chiar dacă lui îi lipsesc. Și să nu se îngrijoreze: dând, va dobândi.”

Nicolae Steinhardt,
Primejdia Mărturisirii, p.119
Edit. Humanitas